Crearea omului in Islam

Crearea omului in Islam

Omul este creat de Allah. Care a fost motivul crearii lumii este greu de spus, deoarece insasi traditia islamica nu manifesta o atitudine unanima in aceasta privinta. Dupa mutaziliti, lumea a fost creata de Allah ca semn al intelepciunii sale; misticii sustin ca opera-creatie este un act al dragostei divine sau al dorintei lui Allah de a se face cunoscut.

Coranul ii atribuie omului un loc cu totul aparte. Cuvantul om este intalnit in 45 de sure, iar la plural folosit de aproximativ 240 de ori. Surele 76 si 114 sunt dedicate in intregime omului. Crearea si originea omului sunt elemente la care se fac adeseori referiri. Toate acestea indica grija si locul important pe care il ocupa el in ordinea creatiei.

Sura 23 ne da o scurta descriere a conceptiei lui Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui) despre felul in omul a fost creat: "Iar acum noi am creat pe om dintr-o bucata de lut, ...apoi am creat dintr-un cheag de sanange o bucata de carne si apoi am creat pe om ca pe oricare alta faptura".

Crearea omului este insotita de un alt gest din partea lui Allah, il ridica pe om la rangul de "vicerege" (khalifa) si cere totodata ingerilor sa recunoasca aceasta pozitie superioara in ierarhia fapturilor create. Ingerii refuza sa se inchine si sa recunoasca primului om vreo superioritate. Atunci Allah il pune pe Adam sa dea "toate numele"; ceea ce inseamna ca i-a dat putere peste toate.

Iblis il determina pe Adam sa paraseasca Gradina si pune vrajmasie intre oameni.

Unul din indemnurile cele mai insistente este acela de a nu perverti ade­varul si mai ales de a se supune neconditionat lui Allah cel care l-a creat. Caci Allah cunoaste din vecie destinul fiecarui om. El este Cel care cauzeaza faptele fiecaruia si face pe unii sa creada iar pe altii sa nu creada. Allah cunoaste lungimea zilelor si imprejurarile in care fiecare om traieste. El indeamna pe oameni pe calea adeva­rului, fara ca cineva sa se poata opune.

O astfel de atitudine nu este decat pura predestinatie, desi in Coran nu intalnim deloc acest termen. Problema care se ridica in acest context este cum se impaca aceasta predestinatie absoluta cu puterea (qudrah) data omului de catre Allah cu ocazia crearii sale, putere care nu este nimic altceva decit libertatea vointei. Aceasta contradictie a fost rezolvata printr-un compromis ce trebuia sa solutioneze discordia dintre quadariti si mutaziliti, pe de o parte, si musulmani ortodocsi, pe de alta parte. Solutia a fost data de filozoful Al-Ash'ari (873-935), care invata ca Allah este sin­gurul creator si, prin urmare, el este cel care da putere (qudrah) omului, dar si liber­tatea de a alege (khitiyar). Astfel, initiativa faptelor omului si savarsirea lor apartine lui Allah, insa acestea sunt facute in asa fel, incat sa corespunda puterii si liberei alegeri a omului. Aceasta putere data omului este cunoscuta sub numele de kasb, ceea ce inseamna putere de acumulare (de la verbul kasab a acumula, a castiga). Explicatia de fata pastreaza accentul traditional care se pune pe puterea lui Allah si in acelasi timp, il face pe om responsabil pentru faptele sale.