Viata de Apoi in Islam

Viata de Apoi in Islam

Importanta pentru viata viitoare poate fi dedusa din repetatele referiri pe care Muhammad (pacea si binecuvantatrea fie asupra lui) le face cu privire la inviere si ziua judecatii, cand Dumnezeu, Dreptul Judecator al tuturor oamenilor, va rasplati fieca­ruia dupa credinta si faptele sale. Adeseori Mahomed se numeste pe sine preveni­tor, adica cel care previne pe necredinciosi ca ii asteapta pedeapsa vesnica in iad, daca ei nu se intorc la credinta intr-un singur Dumnezeu. Pentru a da semnificatie indatoririlor religioase si judecatii ultime, Coranul afirma in mod explicit ideea nemuririi sufletului: "Tot sufletul va gusta moartea, iar voi veti primi rasplata voastra in ziua invierii. Cel care va scapa de foc, va fi dus in Paradis si va fi fericit; caci ce este viata lumii decat o rasplata desarta".

Intreaga conceptie religioasa a lui Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui) este dominata de ideea de Dumnezeu si a judecatii divine. Punand accent deosebit de mare asupra puterii absolute si asupra suprematiei lui Allah, Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui) ajunge sa-l considere ca origine atat a binelui cat si a raului. De aici si credinta sa ca Allah a predestinat pe unii oameni pentru mantuire, iar pe altii pentru pedeapsa vesnica."Daca Allah va indruma pe cineva, el ii va deschide pieptul pentru islam, dar daca voieste sa-l duca la ratacire ii face pieptul ingust, o astfel de pedeapsa da Allah celor care nu cred".

Aceasta conceptie despre predestinatie intra in conflict cu ideea profesata de Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui) ca Allah este milostiv in indurator : "Spune : Daca il iubiti pe Dumnezeu atunci urmati-mi mie, iar Dumnezeu va va iubi si va ierta pacatele voastre, caci Dumnezeu este Iertator si milostiv". Nu gasim in Coran o incercare de rasturnare a acestei notiuni de predestinatie. De altfel, predestinatia inlocuieste in mare masura conceptia de pacat care este considerat ca mandrie si opozitie fata de Dumnezeu. In Islam nu intalnim conceptia unui pacat cu repercusiuni asupra intregii naturi umane. Adam a pacatuit, insa pacatul nu s-a transmis urmasilor sai. Prin urmare, omul nu mosteneste o natura pacatoasa, ci doar o natura slaba. Pacatul nu este o dispozitie, ci un obicei pe care oamenii il primesc si il savarsesc datorita slabiciunii lor.

Paralel cu notiunea de predestinatie intalnim in Coran ideea de retributie dupa fapte, caci Allah are in posesia Sa carti in care trece faptele oamenilor si pe care le va folosi la ultima judecata. Dupa traditie, aceste carti sunt eterne. Coranul pare sa sugereze ca fiecare individ ar avea o carte a faptelor care ii va fi data la judecata din urma : "Cat despre cel caruia i se va da cartea pe la spate, acela va fi menit spre pieire si va arde in flacara". Credinta lui Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui) pare sa indice ca in clipa in care omul savarseste o fapta pe pamant, buna sau rea, ea este in mod automat trecuta in cartea celui care a savarsit-o. Coranul nu ne spune, insa, in ce masura faptele omului sunt predestinate asa cum sunt predestinati oamenii in credinciosi, adica cei care urmeaza lui Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui) si se supun lui Allah, sau necredinciosi, cei care nu au acceptat mesajul lui Muhammad (pacea si binecuvantarea fie asupra lui); sau in ce masura sunt oamenii liberi sau au libertatea de a savarsi anumite fapte care sa contribuie pozitiv la judecata.

Incepand din clipa mortii ni se spune ca ingerul mortii, ia sufletul celui care moare, si ii sopteste muribundului shahada sau marturisirea de credinta pentru a trece de judecata. Numai martirii (shahid) intra direct in rai. Munkar si Nakir pun cinci intrebari celui decedat, cum ar fi: cine este Dumnezeul celui mort; cine este Profetul, de raspunsul lor depinde soarta celui decedat.


Iadul este prezentat ca un loc de tortura, sau ca un monstru plin cu foc si apa urat mirositoare si copaci cu fructe otravitoare.

Paradisul este un loc de bucurie si fericire, cu gradini unde curg izvoare de lapte si vin, cu corturi in care se afla femei frumoase, care sunt mereu fecioare. Fericirea raiului sau pedeapsa iadului sunt vesnice. Raiul si iadul au fost create de Allah, dar nu vor inceta niciodata sa existe.