Parerile Savantilor Nemusulmani asupra Sfantului Coran

Parerile Savantilor Nemusulmani asupra Sfantului Coran

Goethe:
Coranul ocupa in mod evident o importanta pozitie intre cele mai mari carti religioase ale lumii. Desi cea mai tanara opera apartinand acestui gen de literatura, este mai minunata decat oricare alta in ceea ce priveste efectul pe care il are asupra unor mase mari de oameni. A dat nastere unei faze cu totul noi in gandirea umana si unui tip proaspat de caracter. Pentru inceput a transformat multe triburi desertice heterogene din Peninsula Arabica intr-o natiune de eroi si apoi a inceput sa creeze vastele organizatii politico-religioase ale lumii mahomedane, care se numara printre cele mai mari forte pe care Europa si Orientul trebuie sa le ia in socoteala in ziua de azi. (citat de T.P.Hughes, in “Dictionar al Islamului”)

G. Margoliouth :
O lucrare care starneste emotii atat de puternice si aparent diferite chiar si cititorului rezervat, o lucrare care nu numai ca invinge aversiunea cu care cititorul si-a inceput lectura, dar transforma acest sentiment ostil in uimire si admiratie, o asemenea lucrare nu are cum sa fie o opera a mintii omenesti si este intr-adevar o problema de mare interes pentru orice spectator care cugeta la destinele omenirii. (Introducere la J.M. Rodwell “Coran”, New York, 1977)

Dr. Steingass :
Constatarea de mai inainte vorbeste despre ipoteza acelora care considera ca Muhammed este autorul Coranului ca fiind de neconceput. Cum a putut un om, in afara de faptul ca era analfabet, sa devina cel mai important autor, in ceea ce priveste meritele literare, din cadrul intregii literature arabe ? Cum a putut sa exprime adevaruri de natura stiintifica pe care nicio alta fiinta umana nu le-a putut spune la acea vreme, si toate acestea fara sa faca nici cea mai mica greseala pe un anume subiect ? (citat de T.P. Hughes, in “Dictionar al Islamului”)

Maurice Bucaille :
Meritele de opera literara [ale Coranului] nu ar trebui poate sa fie masurate prin unele percepte preconcepute cu gust subiectiv si estetic, ci prin efectele pe care le-a avut asupra contemporanilor lui Muhammed si a concetatenilor lui. Daca a vorbit atat de puternic si de convingator catre inimile ascultatorilor incat sa sudeze pana in zilele noastre elemente centrifuge si antogoniste intr-un trup compact bine organizat, insufletit de idei cu mult mai marete decat cele care staruisera mai inainte in mintea arabilor, atunci elocventa lui a fost desavarsita, chiar si numai pentru ca a intemeiat o natiune civilizata din niste triburi salbatice si a adus un suflu nou in cadrul istoriei. (“Biblia, Coranul si Stiinta”, 1978, p. 125)

Dr. Steingass :
In prezenta incercare de a imbunatati performanta predecesorilor mei si de a da nastere unui lucru care ar putea fi acceptat ca exprimand, intr-un mod mult mai slab, ce-i drept, retorica sublima a Coranului, m-am straduit sa studiez ritmurile complexe si variate care – in afara mesajului transmis – constituie pretinderea de necontestat a Coranului de a se numara printre cele mai mari capodopere literare ale omenirii…Aceasta trasatura caracteristica, aceasta simfonie inimitabila – dupa cum a descris credinciosul Pickhall Cartea sa Sfanta, ale carei sunete misca omul pana la lacrimi si extaz – a fost aproape in totalitate ignorata de traducatorii precedenti; nu este surprinzator asadar ca tot ceea ce au tradus ei suna intradevar neinteresant si plictisitor, in comparatie cu originalul splendid impodobit. (citat de Hughes, in “Dictionar al Islamului”, p.528

Arthur J. Arberry :
Un studiu total obiectiv al lui [al Coranului], in lumina stiintei moderne, ne face sa recunoastem intelegerea dintre cele doua, asa cum s-a afirmat deja cu repetate ocazii. Ne face sa socotim ca este de neconceput ca un om de pe vremea lui Muhammed sa fie autorul unor asemenea afirmatii si asta din pricina stiintei care exista in acea vreme. Aceste considerente sunt numai o parte din ceea ce ii confera revelatiei coranice locul ei unic si il forteaza pe invatatul impartial sa admita incapacitatea lui de a oferi o explicatie care sa se bazeze numai pe argumente concrete. (“Interpretarea Coranului” Londra, Oxford University Press, 1964)