Cultura Civilizatie Araba

Casele oamenilor săraci erau făcute din cărămizi uscate la soare iar acoperişurile erau din ramuri împletite întărite cu clei. Existau case cu două etaje, ale comercianţilor şi câte o rezidenţă mai importantă construită pe terenuri largi cu grădini mari, care nu se vedeau de afară, după modelul musulman. Toate casele aveau sistem de colectare şi evacuare a apei, chiar şi casele săracilor aveau toaletele cu ape drenate, ceea ce nu exista în Europa de vest. Cordoba era avea kilometrii de străzi pavate, iluminate public de pe margine. 700 de ani mai târziu în Londra nu exista nici o lumină publică iar pavajul era necunoscut. În timp ce creştinii considerau baia un obicei ieşit din comun, populaţia din Codoba se bucura de băi publice de generaţii întregi. Băile foarte populare în rândul musulmanilor fiind foarte asemănătoare băilor romane.
Serbările câmpeneşti. Erau respectate atât sărbătorile musulmane cât şi cele creştine, pelerinajele la mânăstirile creştine, în zilele sfinţilor se sărbătoreau împreună, călugării fiind foarte ospitalieri. Musulmanii beau vin cu creştinii sub motivul lipsei de respect faţă de gazde, dacă refuzau. Fiecare familie bogată avea o casă la ţară. Abd al-Rahman şi-a mutat reşedinţa la palatul Al-Zahra(400 de camere). Era construită în trei terase, în camera de primire a califului era un cazan plin cu mercur care reflecta razele soarelui într-un joc de lumini care creea o impresie cu totul specială. Mai avea 8 uşi decorate cu aur şi cu lemn preţios. Se spune că această cameră nu a fost egalată în frumuseţe. Palatul a fost distrus în 1013, de berberii revoltaţi. Civilizaţia andalusă are trasături specifice în cadrul ansamblului musulman . Ca şi restul islamului, Spania este ţara comerţului şi a schimburilor. Ea exporta, pretutindeni, uleiurile, ţesăturile şi armele sale şi importa graudin Africa de Nord, , sclavi din Europa. Dar Spania este şi un conglomerat de etnii : în primul rând , spaniolii , convertiţi sau nu, creştini, sau evrei, apoi berberi, într-o mai mică măsură arabi -proprietarii de latifundii -, mâna de lucru aservită : negri şi sclavi. În ciuda conflictelor care au izbucnit frecvent, principii omeyyazi s-au situat întotdeauna în postura de arbitri , ferindu-se de a pune problema principiilor etnice sau confesionale. Astfel, a existat un ministru evreu, creştinii au avut voie să se reunească în condiţii, să asigure permanenţa limbilor iberice. Islamul andalus se poate caracteriza prin prezenţa unei singure şcoli, cea a malikitilor ( Malik - jurist, fondator al scolii - rigorism al poziţiilor teologice traditionaliste) ; în acelaşi timp, sunt încurajaţi oficial filosofii savanţii « Educaţi în spiritul cărţilor minunatei biblioteci din Cordoba, un neoplatonician ca Ibn Masarra, un medic ca Zahrawi pregătesc, pentru timpurile viitoare, transmiterea către occidentul creştin a gândirii greco-arabe'(A. Miquel - op. cit, pg, 236).
Această creştere a puterii a culminat în 929 când Abd Ar-Rahman al III-lea a luat titlul de calif, nume care fusese folosit numai de stăpânul imperiului cu centrul la Bagdad.
Influenţa arabă în Spania continuă şi astăzi, grădinile din Granada. Arabii din Spania beau vin, lucru care era interzis în Coran. Băutura este considerată toxică si singurul conducător care a instituit pedepse pentru aceasta a fost Ali.
În jur de 400 de ani, între 800-1200, civilizaţia musulmană a fost cea mai strălucită civilizaţie din lume, în afara Chinei. Pare surprinzător, deoarece beduinii din Arabia erau nomazi cu puţină învăţătură, dar au cucerit teritorii care au fost locuite de civilizaţii străvechi, Persia, Valea Nilului, Valea Tigrului şi Eufratului. Ei au cucerit de asemenea şi părţi ale Imperiului Bizantin, în care matematicile grecilor, cum ar fi geografia lui Euclid şi filosofia au fost conservate, multe fiind traduse în siriacă sau aramaică. Abbasizii şi-au construit capitala la Bagdad, în 762 califii au încurajat pe învăţaţi să traducă aceste cărţi în arabă. Califul Ma’amun a construit o casă a înţelepciunii care era de fapt o bibliotecă, în care au fost adunaţi observatori ştiinţifici. Oameni de cele mai diverse rase şi religii veneau de pretutindeni contribuind la transformarea. Comercianţii şi matematicienii au adus din India trei lucruri capitale pentru dezvoltarea aritmeticii, utilizarea numerelor indiene, adică nouă semne diferite, noţiunea de zero şi virgula pentru zecimală. Aecste idei au făcut posibil pentru principiul numerelor foarte mari. O altă operă capitală, tratatul de algebră, tradusă în limba latină în secolul al XII-lea.