Profetul Muhammad (Pace asupra lui)...

Mohammed, în limba arabă- Muhammad. În limba araba numele Muhammad înseamnă "cel demn de laudă". A fost trimis intregii omeniri ca ultim Profet. A fost un exemplu viu al moralitatii sublime a ultimei revelatii a lui Allah. A fost prieten al lui Allah si a inspirat umanitatea prin apropierea sa de El. A fost reprezentatul Sau, nobil in fata Sa si un prieten al tuturor credinciosilor.
Una dintre cele mai importante trasaturi, frecvent amintite referitoare la Profet (salla Allahu alayhi wa salam) in Qur’an, este ca el a facut numai ceea ce Allah i-a revelat si i-a cerut. Dintre toţi întemeietorii de religii universale, Mohammed (pace asupra lui) este singurul căruia i se cunoaşte, în linii mari, biografia.istorică a acestor surse nu e întotdeauna sigură).

Profetul Muhammad ibn Abdallah (pace asupra lui) s-a născut la Mecca in jurul anului 570. Tatăl sau moare cu puţin timp înainte de naşterea sa, iar mama sa când el avea doar 6 ani. Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la vârsta de 8 ani. La 12 ani călătoreşte în Siria, unde un călugăr creştin recunoaşte semnele tainice pe umărul lui Mohammed (pace asupra lui) care îi vestesc vocatia de prooroc. Se căsătoreşte cu prima lui nevastă, Khadija la vârsta de 25 de ani (ea avea 40); soţia sa a avut un rol considerabil în viaţa Profetului: ea l-a încurajat mult în încercările sale religioase. Casătoria avea să fie fericită; Mohammed (pace asupra lui), care după moartea Khadijei avea să aibă încă nouă neveste, nu şi-a luat altă soţie cât timp Khadija a fost în viaţă. Datorită caracterului său integru este ales ca membru într-o organizaţie numită Alianţa pentru Caritate. Este pentru un timp caravanier, având posibilitatea sa călătorească mult. Era cunoscut de toţi ca fiind o persoană foarte corectă şi cu un suflet foarte bun.

La 40 de ani, Mohammed (pace asupra lui) are o revelaţie descrisă în felul următor: pe când dormea în peştera în care îşi petrecea recluziunea lui anuală, îngerul Gabriel a venit la el, ţinând o carte deschisă în mâini şi i-a poruncit "Rosteşte acestea!". Cum Mohammed (pace asupra lui) refuza să citească din carte, Îngerul i-a apăsat "cartea pe nări şi pe buze", aproape sufocându-l. Când, a patra oară îngerul i-a spus: "Rosteşte!", Mohammed (pace asupra lui) l-a întrebat "Ce trebuie să rostesc?". Îngerul i-a răspuns atunci: "Rosteşte (adică: predică!) în numele Domnului care te-a făcut! Care a făcut omul dintr-un cheag de sânge. Propăvăduieşte, căci Domnul tău este cel mai darnic, el l-a luminat pe om cu ajutorul penei de scris şi l-a învaţat pe om ceea ce nu ştia"(90: 1-5) Mahomed a început să citească cu voce tare şi îngerul s-a depărtat de dânsul. "Apoi m-am trezit şi eram ca şi cum cineva ar fi scris în inima mea". Autenticitatea acestor experienţe pare neîndoielnică. "Dictarea" Coranului a fost deseori însoţită de convulsii puternice, de accese de febră sau de răcirea trupului.

Muhammad (pace asupra lui), începe sa predice, întâi în familie şi printre cunoştinţe, apoi publicului larg. La început el este ignorat de majoritatea oamenilor, iar mai apoi ridiculizat. Totuşi, el reuşeste să atragă din ce în ce mai mulţi oameni la noua sa religie. Cu fiecare an care trecea, noi capitole erau revelate din Coran. Pe măsură ce numărul celor ce îl urmau creştea, Muhammad (pace asupra lui) devine o ameninţare la adresa conducătorilor societaţii sale şi este persecutat, alături de cei care îl urmau. Un timp s-a bucurat de protecţia unchiului sau Abu Talib, dar după moartea acestuia Muhammad (pace asupra lui) este nevoit să îşi părăsească oraşul natal şi să meargă cu un grup de musulmani devotaţi în oraşul Yatrib în 622, unde fusese invitat de două triburi rivale, care acceptaseră să-l recunoască drept conducător spiritual şi se aşteptau ca el să le arbitreze disputele. Acest eveniment se numeşte Hejira şi marchează începutul anului Islamic. Hejira înseamnă în arabă "emigrare". Numele oraşului este schimbat în Medina ('Oraşul' (în arabă), ca prescurtare de la numele complet de 'Oraşul Profetului' (al Madinat al-Nabi)) ^[1]

Muhammad (pace asupra lui), devine conducătorul oraşului şi în scurt timp Medina devine capitala primului stat islamic. Acest stat este imediat atacat de vecinii mai puternici din Mecca, însă Muhammad reuşeşte să câştige câteva bătălii importante Badr si Uhud, asigurând securitatea statului său. Acesta continuă să se extindă şi în cele din urmă Muhammad (pace asupra lui), cucereşte Mecca fără vărsare de sânge in 630. În tot acest timp, versete din Coran continuă să îi fie revelate, acestea fiind o parte aşternute în scris, iar o alta memorate de către companionii Profetului.

Muhammad (pace asupra lui) a murit la 63 de ani, in 632. La moartea sa, în peninsula arabică exista un factor de coeziune ce pentru prima dată în istorie, va duce, în deceniile şi secolele următoare, la o veritabilă unificare a acesteia (şi nu numai) într-un stat islamic. Chiar din timpul vieţii Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deşi unificarea politică s-a facut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr. Impedimentul unificarii totale a fost dijma (zeciuiala, zakat-ul) percepută de agenţii ( 'ummal) Profetului pentru finanţarea continuării razboaielor de cucerire, în afara peninsulei).

Nu se prea cunosc amănunte ale vieţii lui Mohamed dinaintea primelor revelaţi, către anul 610. Potrivit tradiţiei, ele au fost precedate de lungi perioade de "retragere spirituală" (tahannut) în peşteri şi în alte locuri însingurate, practică străină politeismului arab. E foarte posibil ca Mohammed (pace asupra lui) să fi fost impresionat de vegile, rugăciunile şi meditaţiile anumitor călugări creştini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al Khadijei era creştin. În plus, anumite ecouri ale predicaţiei creştine, ortodoxe ori sectare (nestoriene, gnostice), precum şi ideile şi obiceiurile ebraice, erau îndeajuns de cunoscute în oraşele arabe.

Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică, sunt 'istorii sfinte', apologetice.

Ele subliniază atât umanitatea sa, cât şi natura lui fantastică, relatată de o abundentă sumă de tradiţii (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens).

Profetul a fost un războinic atunci când n-a avut de ales, şi nici mijloacele şi condiţiile extraordinare pe care el le-a folosit. Astfel, departe de descrierea idealizată a Hagirei, critica istorică arată că Mohammed (pace asupra lui) şi grupul lui de imigraţi la Iatrib a fost întâmpinat cu o oarecare ostilitate de anumiţi leaderi arabi locali (de ex. Abdalah bin Ubai (cunoscut ca 'ipocritul' de către istoria pioasă musulmană), şi care, în opinia unor orientalişti, simbolizează de fapt un grup mai larg de adversari ai lui Mohammed la Medina) ca şi de către cele 3 triburile avute de evrei (aceştia, pe lângă activitatea de artizanat (bijutieri) erau şi agricultori, deţinând şi exploatând mari şi prospere livezi de palmieri (curmalieri)). Profetul şi adepţii lui au trăit deci clipe grele la Medina, vieţuind în sărăcie şi suferind de boli specifice locului mai umid (paludismul).

Acolo unde se refugiaseră (şi unde Profetul a sosit ca arbitru între 2 triburi arabe rivale), ei au trebuit să-şi câştige existenţa în mod umilitor, ca zilieri ai evreilor (Ali, vărul Profetului, de exemplu, a fost tocmit de un evreu cultivator de curmalieri pentru a scoate apa din puţ şi a-i uda acestuia plamierii). Regimul acesta de subzistenţă nu putea continua indefinit. Ospitalitatea auxiliarilor ('ansar'-ii) avea şi ea limite, aşadar mecanii au trebuit să se descurce singuri la un moment dat. Şi au făcut-o în felul lor beduin, anume prin jaf ('razie'), adică prin ceea ce în istorie a rămas cunoscut ca "mascacrul sacrilegiu de la Nakhla". Masacrul este numit astfel pentru că a fost un atac contra unui grup format majoritar nu din luptători, ci din comercianţi (caravanieri); el este numit 'sacrilegiu', pentru că a avut loc într-o lună sfântă ('Rajab'), când la Meca aveau loc pelerinaje si târguri de schimb.

Atacul a avut loc noaptea, iar Mohammed (pace asupra lui) şi adepţii lui s-au folosit de înşelăciune pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap şi s-au îmbrăcat în pelerini aflaţi în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul şi adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual pagân (politeist) arab, adoptat şi de noua religie islamică).

Strategema a provocat fără îndoială discuţii în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne de întrebare de natură morală, mărturie ne stă textul coranic, care se face ecoul acestor nelinişti (surata 2, verset 217).

Cum era de aşteptat, Alah îi va da dreptate Profetului. Motiv pentru care practica a putut fi continuată si extinsă contra mecanilor, care, cum ştim, n-au acceptat islamul si care au rîs de profet atâta timp.
Odată ce şi-a văzut consolidată poziţia în Medina, Mohammed(pace asupra lui) căută motive, şi desigur a găsit, pentru a-i expulza pe evrei din oraş, evident deposedându-i de bunuri cu această ocazie. Primii sunt cei din tribul Banu Kainuka, bijutieri de meserie… Astfel, gruparea lui Mohammed (pace asupra lui), va fi pregătită atât logistic cât si financiar pentru bătălia care se anunţa deja, căci evident, kuraişitii de la Meca doreau răzbunarea alor lor si a jafurilor repetate ale lui Mohammed (pace asupra lui).
Toate perioadele vietii Lui, copilaria, tineretea, maturitatea reprezentau caracteristicile, insusirile inceputului profetiei, treptele si scarile ei. Asa se face ca multi dintre cei care-L cunosteau I s-au alaturat imediat ce si-a proclamat profetia, crezand in menirea Lui.
Toti ii confirmau simtul de dreptate si-L considerau de incredere.
Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah (Dumnezeu) fie asupra sa!) a transformat cu succes credinta, mentalitatea si cultura oamenilor din Arabia; in 100 de ani mesajul său a atins inima milioanelor de oameni din Africa, Asia si unele părti ale Europei. Relatările Profetului Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah (Dumnezeu) fie asupra lui!) au fost notate cu grijă de companionii săi si consemnate in culegeri de relatări autentice care sunt valabile si in traduceri. Impreună cu Sfantul Coran, au format o bază holistică a unui stil de viată satisfăcător pentru musulmani, in timp ce altora, ele oferă o privire fascinantă in inima si mintea unui om exceptional si un model de la care putem invăta multe.







Ultima predica a Profetului Mohammed (pace si binecuvantarea fie asupra lui).


Ultima predică a Profetului Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este cunoscută sub numele de “Khutbet-ul Wedaa” şi este menţionată în toate cărţile de relatări ale Profetului. Următorul hadis apare în “Sahih al-Bukhari”. Ea a fost rostită pe data de 9 Dhul-Hijja, anul 10 după hijre, în Valea ‘Uranah, Muntele Arafat.
Ultima predică a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost una lungă, în care Profetul a vorbit despre călăuzire şi şi-a instruit companionii în mai multe probleme şi a fost susţinută în faţa unui număr mare de oameni, adunaţi la Hajj.
Este o minunată predică ţinută de Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi ar trebui cu toţi să medităm la mesajul lui. Iată câteva din cele mai importante puncte din mareaţa predică:
După ce L-a preamărit şi i-a mulţumit lui Allah Preaînaltul, a spus:
“O, voi oameni! Ascultaţi-mă cu atenţie, pentru că nu ştiu ce se va întâmpla în anul următor. Poate nu voi mai fi printre voi. Deci ascultaţi-mă cu atenţie şi transmite-ţi mai departe vorbele mele celor care azi nu au putut fi prezenţi.
O, oameni buni! Aşa cum preţuiţi această lună, această zi, acest oraş sacru aşa să preţuiţi viaţa şi proprietatea fiecărui musulman ca un amanet sacru. Returnaţi toate lucrurile care v-au fost încredinţate proprietarilor de drept. Nu jigniţi şi nu răniţi pe nimeni pentru ca nimeni să nu vă jignească şi să nu vă rănească. Amintiţi-vă că într-adevăr vă veţi întoarce în faţa Domnului vostru şi veţi fi socotiţi pentru faptele voastre. Allah Preaînaltul v-a interzis camăta, de aceea trebuie evitate toate căile care duc spre aceasta. Proprietatea ta este inviolabilă.
Păziţi-vă de Satana, pentru siguranţa religiei voastre. El şi-a pierdut orice speranţă de a vă ademeni să faceţi păcate mari, aşa că aveţi grijă să nu-l urmaţi în păcatele mici.
O, oameni buni! Este adevărat că aveţi anumite drepturi asupra soţiilor voatre, dar de asemenea, şi ele au anumite drepturi asupra voastră. Amintiţi-vă că v-aţi căsătorit cu ele cu îngăduinţa si permisiunea lui Allah. Dacă ele locuiesc sub acoperişul vostru atunci au dreptul să fie tratate cu respect şi să fie îngrijite. Trataţi-le cu blândeţe căci ele sunt partenerii vostru în viaţă şi ajutoare de nădejde. Ele nu au dreptul să se împrietenească cu cineva cu care voi nu sunteţi de acord, la fel ca cum nu au dreptul să vă fie infidele.
O, oameni buni! Ascultaţi-mă cu atenţie! Adoraţi-l pe Allah, îndepliniţi cele cinci rugăciuni zilnice, postiţi în luna Ramadan, daţi-vă dania şi îndepliniţi hajj-ul (pelerinajul) atunci când vă permiteţi.
Toţi oamenii se trag din Adam şi Eva, un arab nu este superior unui ne-arab şi un ne-arab nu este superior unui arab, aşa cum nici un alb nu este superior unui negru şi nici un negru nu este superior unui alb decât în evlavie şi îndeplinirea de fapte bune. Toţi musulmanii sunt fraţi. Nici un musulman nu ar trebui să ia în posesie ceva care aparţine unui alt musulman decât dacă i s-a permis acest lucru. Deci, nu fiţi nedrepţi cu voi înşivă.
Amintiţi-vă că într-o zi veţi apărea în faţa Creatorului vostru şi veţi răspunde pentru faptele voastre. Deci, aveţi grijă şi rămâneţi statornici pe calea cea dreaptă pe care v-am îndrumat şi nu vă îndepărtaţi de ea după moartea mea.
O, oameni buni! Nici un Profet nu v-a mai veni după mine şi nici o altă religie nu se va mai naşte. Gândiţi-vă bine la ceea ce v-am spus. Voi lăsa după mine dpuă lucruri, pe care dacă le veţi urma, nu vă veţi rătăci de la Calea ce Dreaptă; acestea sunt: Coranul cel Sfânt şi Sunnah (Tradiţia mea).
Toţi cei prezenţi aici au datoria să prezinte şi celor care nu au fost prezenţi cuvintele mele, iar ei la rândul lor mai departe şi poate că ultimii cărora le va ajunge cuvinteel mele vor înţelege mai bine decât cei care m-au ascultat azi. O, Allah! Fii martorul meu, căci am propovăduit mesajul Tău tuturor oamenilor.”