Gramatica Limbii Arabe

Cum pronunţăm
literele în limba arabă?

ا Litera elif este o consoană oclusivă, glotală,
sonoră care se pronunţă din cel mai
îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele"A" şi "E", dar este mult mai apropiat de litera "E", iar în cazul literelor groase se pronunţă "A"
ب Litera
be este o consoană oclusivă, labială, sonoră
care se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera B.
ت Litera Te este o consoană oclusivă, alveolară, surdă
care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea
posterioară a limbi, se pronunţă
ca litera T
ث Litera Se este o consoană fricativă, interdentală,
surdă care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.
ج Litera Gim este o consoană africată, prepalatală,
sonoră care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi
către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.
ح
Litera Ha este o consoană spirantă, faringală, surdă care se pronunţă
din mijlocul gatului prin strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din
limba romana însoţit de un sunet gros
خ Litera Hî este o consoană spirantă, velară, surdă
care se pronunţă din partea cea mai
apropiata a gâtului de cerul guri, prin strângerea lui, se pronunţă H gros
însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl
deranjează în gat.
د Litera Dal este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră
care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară
a limbi, se pronunţă ca litera D.
ذ Litera Zel este o consoană fricativă, interdentală,
sonoră care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de
sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.
ر Litera Ra este o care consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră
se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu vârful limbi, se pronunţă
un Rî Gros.
ز Litera Zel este o consoană siflantă, dentală, sonoră
care se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu vârful limbi, se
pronunţă ca litera Z subţire şi
ascuţit.
س Litera Sin este o consoană siflantă, dentală, surdă
care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful limbi, se
pronunţă ca litera S subţire şi
ascuţit.
ش Litera Şin este o consoană şuierătoare, prepalatală,
surdă care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi
către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.
ص Litera Sad este o consoană siflantă, dentală, surdă,
velarizată care se pronunţă prin atingerea vârfului dinţilor de jos cu vârful
limbi, se pronunţă ca litera S groasă.
ض Litera Dad este o consoană
oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor
cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros
ط Litera Ta este o consoană
oclusivă, alveolară, surdă, velarizată care se pronunţă prin atingerea
gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.
ظ Litera Zî este o consoană
fricativă, interdentală, sonoră, velarizată care se pronunţă prin atingerea
varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z
gros şi peltic.
ع Litera Ayin este o consoană
fricativă, faringală, sonoră care se pronunţă din mijlocul gatului prin
strângerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un
sunet gros
غ Litera Ghayn este o consoană
spirantă, velară, surdă care se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului
de cerul gurii, prin strângerea lui, se pronunţă Gh gros.
ف Litera F este o consoană fricativă, labială, surdă
care se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu vârful
dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.
ق Litera Kaf este o consoană
oclusivă, postpalatală, sonoră care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (
partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros
asemeni literei K.
ك Litera Kef este o consoană
oclusivă, postpalatală, surdă care se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi (
partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal
asemeni literei C.
ل Litera Lam este o consoană fricativă, laterală, sonoră
care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale
apropiate de vârf ale limbi, se pronunţă precum litera L
م Litera Mim este o consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală
care se pronunţă prin lipirea buzelor,
se pronunţă precum litera M
ن Litera Nun este o consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală
care se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu vârful limbi, se
pronunţă precum litera N.

و Litera waw este o consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră
care se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atât
cat să încapă între ele vârful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau
UE.
ه Litera He este o consoană spirantă, laringală, surdă
care se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se
aseamănă cu litera"H"
لا Este compusă din două litere;
Lam şi Elif, de aceea nu este considerată o literă aparte.
ي Litera Ye este o consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră
care se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se
pronunţă precum literele Y.


Atentie!
1. ’Alif nu se leaga de litera urmatoare. Mai exista înca 5 litere care
nu se leaga de literele care urmeaza dupa ele: ra’, za’, dal, dal si waw.
2. ra’ si za’ se scriu sub linie
3. În limba araba literara exista numai trei timbre vocalice: a, i si u.
Aceste trei vocale exista în doua variante:
scurte: َfatha, ُdamma, ِkasra;
lungi: a, u, i.
4. Pe linia de scriere se noteaza numai consoanele si vocalele lungi,
nu si vocalele scurte:
- consoane:
Ex.: ملك, علم,قلب, درج, خرج

Atentie!
Observam ca cele doua semiconsoane (w si y) urmeaza regimul consoanelor si vocalelor lungi, ele fiind redate graphic pe linie.
- notarea vocalelor scurte:
Vocalele scurte sunt considerate semne complementare, deoarece, notarea acestora nu este obligatorie. Ele apar, totusi, în abecedare sau în diverse manuale elementare pentru copii sau pentru strainii interesati sa învete limba araba. Totusi, ele apar întodeauna Coran si, de multe ori, în unele culegeri de poezie si texte vechi.
Regula!
Vocalele scurte a si u se noteaza deasupra consoanelor, iar vocala i scurt se noteaza sub consoane: َ a (deasupra), ُ u(deasupra), ِ i (sub).
Ex.: كَ ka, كُ ku, كِ ki, سَ sa, سُ su, سِ si, دَ da, دٌ du, دِ di
Ex.: tubita: تٌبِتَ

Articolul hotarat Al
Se leaga de cuvantul pe care il determina. In transcriere se separa de cuvant printr-o cratima.
Exemplu: al- walad= copilul

2. Articolul nehotarat
Lb. araba nu are acest tip de articol. Daca spunem walad vom traduce un copil , madrasa o scoala.
Articolul insoteste in mod frecvent numele si prenumele.
Asimilarea articolului- in cazul literelor solare L din articol dispare in pronuntie si va fi asimilat de litera de dupa el.

3. Adjectivul in fraza araba
Adjectivul calificativ se plaseaza intotdeauna dupa substantiv . adjectivul cu rol de atribut se acorda in gen si numar cu substantivul. Daca substantivul este articulat si adjectivul va primi articol.
Exemplu: al baiyt an nazif, almadrasa alkabiyra.

4.Declinarea

Toate substantivele sunt declinabile in limba araba. Prepozitiile si adverbele NU sunt declinabile. Declinarea se aplica la ultima vocala scurta din cuvant. Declinarea este obligatorie in limba araba literara si in cea clasica. In araba colocviala declinarea se utilizeaza doar daca pronuntia impune acest lucru. Dialectele arabe nu utilizeaza declinarea, in acest nivel de limba cuvintele se leaga cu ajutorul vocalelor finale.

5. Adverbul foarte jiddaN se plaseaza intotdeauna dupa adjective.
Exemplu: barid jiddaN, Jamiyl jiddaN
Rădăcina

La fel ca în multe alte limbi semitice, structura verbală arabă se bazează, de obicei, pe o rădăcină triconsonantică, care nu este prin natura sa un cuvânt, dar conţine sensul semantic. Consoanele š-r-b, de exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea”, s-r-q, „a fura”, ‘-k-l, „a mânca” etc.

Cuvintele se formează prin ataşarea la radăcina triconsonantică (sau, rareori, cvadriconsonantică) a unei structuri vocalice şi a unor afixe (prefixe, sufixe, infixe). În mod tradiţional, gramaticienii arabi au folosit rădacina f-‘-l, „a face”, ca prototip pentru formarea cuvintelor. De la oricare rădacină triconsonantică, se pot forma până la zece forme (în araba clasică cincisprezece), fiecare cu prototipul său particular. Aceste forme, alături de participii şi nume verbale, sunt principalele mijloace de formare a vocabularului în limba arab
Verbul


în limba arabă verbele au marcă pentru persoană (prima, a doua, a treia), gen şi număr. Se conjugă după două mari paradigme (denumite îndeplinit şi neîndeplinit); două diateze (activă şi pasivă) şi cinci moduri la neîndeplinit: indicativ, imperativ, conjunctiv, jusiv sau apocopat şi energic. Are de asemenea doua tipuri de participiu (activ şi pasiv) şi un nume de acţiune (a nu se confunda cu infinitivul).

Îndeplinitul şi neîndeplinitul se referă, în general, la aspectul verbal, dar unii autori consideră că sunt timpuri verbale sau o combinaţie între timpuri şi aspecte verbale. Pentru evitarea polemicilor, din ce în ce mai mulţi autori le denumesc "forma cu prefixe" (Fp) şi "forma cu sufixe" (Fs).

Îndeplinitul sau forma cu sufixe se construieşte folosind sufixe care combină persoana, numărul şi genul într-un singur morfem, în vreme ce neîndeplinitul sau forma cu prefixe se construieşte folosind o combinaţie de prefixe (pentru persoană) şi sufixe (pentru gen şi număr).
Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u/ pentru indicativ, /a/ pentru conjunctiv, vocala zero pentru apocopat şi /an/ pentru modul energic. Imperativul preia terminaţiile apocopatului, dar fără prefixe. Pasivul este marcat prin schimbarea vocalelor în interiorul verbului: šariba (a bea) - šuriba (a fost băut).
Formele verbale triconsonantice derivate Forma Diateza Îndeplinit Neîndeplinit Imperativ Participiu Nume verbal
I activă fa‘ala yaf‘ulu if‘al fā‘il fa‘l
pasivă fu‘ila yuf‘alu - - - maf‘ūl - - -
II activă a‘‘ala yufa‘‘ilu fa‘‘il mufa‘‘il taf‘īl
pasivă fu‘‘ila yufa‘‘alu - - - mufa‘‘al - - -
III activă fā‘ala yufā‘ilu fā‘il mufā‘il mufā‘ala
pasivă fā‘ila yufā‘alu - - - mufā‘al - - -
IV activă ’af‘ala yuf‘ilu ’af‘il muf‘il ’if ‘āl
pasivă ’ufi‘la yuf‘alu - - - muf‘al - - -
V activă tafa‘‘ala yatafa‘‘alu tafa‘‘al mutafa‘‘il tafa‘‘ul
pasivă tufu‘‘ila yutafa‘‘alu - - - mutafa‘‘al - - -
VI activă tafā‘ala yatafā‘alu tafā‘al mutafā‘il tafā‘ul
pasivă tufā‘ila yutafā‘alu - - - mutafā‘al - - -
VII activă infa‘ala yanfa‘ilu infa‘il munfa‘il infi‘āl
VIII activă ifta‘ala yafta‘ilu ifta‘il mufta‘il ifti‘āl
pasivă uftu‘ila yufta‘alu - - - mufta‘al - - -
IX activă if‘alla yaf‘allu if‘alil muf‘all if‘ilāl
X activă istaf‘ala yastaf‘ilu istaf‘il mustaf‘il istif‘āl
pasivă ustuf‘ila yustaf‘alu - - - mustaf‘al - - -
Desinentele pronominale folosite la conjugarea verbului la aspectul indeplinit
verb+ tu
verb+ ta
verb+ tu
verb+ a scurt
verb+a+t+sukun
verb+ na
verb+ tum
verb+tanna
verb+ uua
verb+na
desinentele folosite la conjugarea verbului la aspectul neindeplinit( prezent)

a( sau u)+verb

ta+verb
ta+verb+ in( ptr pers a 2a feminin)
ya+verb
ta+verb
na+verb
ta+verb+un( ptr pers a 2a pl, m)
ta+verb+na(ptr pers a 2a pl, f)
ya+ verb+un
ya+ verb+un
Substantivul

Substantivele din araba literară au

trei cazuri care corespund
nominativului (terminaţia u): al-waladu (copilul)
acuzativului (terminaţia a): al-walada (pe copilul)
genitivului (care corespunde atât genitivului, cât şi acuzativului prepoziţional, terminaţia i): al-waladi (copilului)
trei numere:
singular: rağulun (bărbat)
dual: rağulāni (doi bărbaţi)
plural; acesta este indicat:
fie prin terminaţii (puralul extern): muhandis-muhandisūna (inginer-ingineri); mudarrisa - mudarrisāt (profesoară-profesoare)",
fie prin modificării interne în structura cuvântului (pluralul intern): rağul-riğāl (bărbat-bărbaţi), walad-'awlãd (copil-copii), ğidār-ğudrān (perete-pereţi), bayt-buyūt (casă-case) etc. Gramaticile clasice menţionează în jur de 50 de scheme de formare a pluralui intern sau „spart".
două genuri. Masculinul nu are o desinenţă specială, în timp ce femininul singular se marchează cu /–at/, care se reduce la /–ah/ sau /–a/ când se pronunţă pauzal:
masculin: kalb (câine)
feminin: kalba (căţea)
două tipuri de determinare:
cu articolul hotărât al-,
cu construcţia genitivală de anexiune sau status constructus.
Construcţia genitivală se foloseşte pentru a determina un substantiv printr-o relaţie genitivală: baytu-l-ğār „casa vecinului" (bayt „casă";ğār „vecin").

Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-/, din care atât /a/ cât şi /l/ pot fi asimilate de sunetele din apropiere.

Substantivele nedeterminate sunt marcate în general prin sufixul /–n/, care se numeşte tanwīn: nominativ: waladun (un copil); acuzativ: waladan (pe un copil); genitiv: waladin (unui copil

PRONUMELE


în araba literară au marca pentru persoană, număr şi gen. Există două tipuri, şi anume, pronumele independente şi cele enclitice sau afixe.
Pronumele enclitice sunt ataşate la sfârşitul verbului, substantivului sau prepoziţiilor şi exprimă complementele verbale şi prepozitionale sau posesia, în cazul substantivelor.
Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru verb: (/-ni), iar pentru prepoziţii şi substantive(/-y/ după consoane, /-ya/ după vocale).


Pronumele personale Pronume independente Pronume afixe
Singular Dual Plural Singular Dual Plural
Persoana I ’anā - - - naHnu -nī, -ī, -ya - - - -nā
Persoana II masculin ’anta ’antumā ’antum -ka -kumā -kum
feminin ’anti ’antunna -ki -kunna
Persoana III masculin huwa humā hum -hu -humā -hum
feminin hiya hunna -ha –hunn
Pronumele personal


Pronumele personal este singurul pronume veritabil din limba araba. El poate avea 2 forme: izolat (damir munfasil) sau afixat (damir muttasil)
Pronumele personal izolat tine locul unui nume in cazul nominative.

Forme:

Ana- eu
Anta (m), Anti(f)- tu
Hua- el
Hiya- ea
Nahnu(ihna in lb araba colocviala)
Antum- voi (m)
Antunna- voi(f)
Hum- ei
Hunn-ele
PRONUMELE AFIX

Pronumele afix indeplineste functia cazurilor genitive si acuzativ al pronumelui personal.

Formele pronumelui afix:
Mie, al meu- iy, niy
Al tau – ka(m), ki (f)
Al lui- hu
Al ei- ha
Al nostru- na
Al vostru- kum(m)
Al vostru- kun(f)
Al lor(f)- hunna
Al lor(m)- hum