Islamul este urmat în România doar de 0,3 % din populația țării, dar are o tradiție de 700 de ani în Dobrogea, regiune ce a fost provincie otomană aproape cinci secole (cca. 1418-1878).
Cea mai mare parte din cei 67,566 de musulmani din România sunt Sunniți. 85% dintre ei locuiesc în Județul Constanța, 12% în Județul Tulcea, iar restul în centre urbane ca București, Brăila, Călărași, Galați, Giurgiu și Drobeta-Turnu Severin. Din punct de vedere etnic, cei mai mulți dintre ei sunt tătari, urmați de turci și de alte comunități mai mici de albanezi și rromi musulmani, precum și de grupuri de imigranți din Orientul Mijlociu. Interesele lor sunt reprezentate conform Legii Cultelor de Muftiyatul Cultului Musulman din România'.[1] În România se află peste 80 de moschei.
Primii musulmani care au apărut în România au fost pecenegii și cumanii. Deși majoritatea lor erau creștini, numărul musulmanilor era totuși considerabil. În jurul anului 1061, exista cam același număr de musulmani printre pecenegi ca și printre cumani. Când, în anul 1171, regii maghiari le-au permis pecenegilor să rămână în Transilvania și alte părți ale regatului, cumanii au venit și ei în aceste regiuni.
Prezența tătarilor crimeeni și Nogay (care mai târziu s-au stabilit în Județul Tulcea, mai exact în orașele Isaccea și Babadag) este o tradiție în Dobrogea, unde chiar au fost create două Principate Dunărene. Tătarii din Județul Tulcea au fost alungați de trupele rusești în timpul Războiului Ruso-Turc dintre anii 1877-1878.
Imediat după război, guvernul lui Ion Brătianu a fost de acord cu extinderea drepturilor civile și pentru non-creștini. Comunitatea dobrogeană a suferit represalii culturale din partea Regimului Comunist.
Astăzi, 85% din musulmanii din România locuiesc în Județul Constanța, formând doar 6% din populația totală a județului, și fiind reprezentați în Parlament de Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România. Orașul Constanța este centrul Islamului românesc; în Mangalia se află o moschee monumentală ( Esmahan Sultan ), construită în anul 1525.
O mică comunitate musulmană s-a aflat pe insula Ada Kaleh, o enclavă otomană care a fost mai târziu parte a Austro-Ungariei, transferată către România în 1923. În urma construirii hidrocentrale Porțile de Fier, insula a fost evacuată și inundată în anul 1968. Localnicilor li s-a acordat dreptul de a se așeza oricunde vor ei în România sau să emigreze în Turcia.
No comments:
Post a Comment